Ziua radioului. Promovarea muzicii românești.


 

    E foarte frumos că astăzi este ziua radioului. Mai întâi că este un prilej de sărbătoare. Am lucrat în radio, am rămas foarte atașat de valorile și frumusețea radioului. Radioul, prin excelență, încă de la Alan Freed încoace este o entitate media care difuzează mai ales muzică. Adică creații, producții muzicale. Este canalul prin care muzicienii de pe toată planeta se exprimă. Sigur că există și concertul, respectiv turneul, sau materialul discografic, dar fundamental și turneul și materialul discografic nu s-ar putea organiza, bugeta, promova, nu ar putea ajunge în casele și sufletele iubitorilor de muzică dacă radioul nostru drag, cel sărbătorit astăzi, n-ar exista. Sigur că, în ziua de astăzi există internetul, marile rețele de streaming, subiect de dezbatere în relația cu producția muzicală, la nivel mondial, la acest moment. Internetul și streaming-ul audio-vizual a început să fie un mare concurent al radio-televiziunii și e interesant de văzut în următorii 10-20 de ani cum se va solda această concurență și care vor fi urmările acesteia față de producția muzicală în general și față de creatorii și interpreții de muzică de toate genurile, în special.

    Am călătorit în interes profesional destul de mult până acum, sunt aproape vreo 20 de țări pe unde am călătorit și lucrat și peste tot mi-au ajuns la urechi fără să vreau, dar am și „săpat” pentru că sunt curios, am și întrebat colegi muzicieni autohtoni și am constatat o grijă mai mare sau mai mică față de producția muzicală autohtonă. De exemplu în Grecia, iar acolo e simplu, orice turist realizează asta. E muzică autohtonă aproape 100%. Mă refer la posturi de radio mainstream. Sunt convins că există nișe dedicate jazz-ului sau rock-ului, dar prioritar e difuzată muzică în limba elenă. Același lucru îl constați în fosta Iugoslavie, în Turcia, în Italia și Germania. Despre Regatul Unit sau Statele Unite nu vorbim aici pentru că producțiile americane sau britanice atunci când ajung să fie promovate la nivel național sunt deja practic worldwide, deci e altă ligă.

    Am să mă opresc puțin la exemplul Franței. Există încă din 1986 legea Leotard care consacră promovarea muzicii francofone pe mijloace media și în special la radio. Mai exact conform reglementărilor în vigoare„pentru a promova producția audiovizuală franceză, legea a stabilit obligații minime pentru posturile de radio private în difuzarea pieselor în limba franceză; Rolul CSA(n.n.-CNA-ul francez) este de a se asigura că această prevedere este respectată. Verifică prin intermediul unui furnizor de servicii dacă operatorii radio își respectă obligațiile în acest domeniu.”. Și mai exact „pentru posturile de radio private, există reguli privind difuzarea melodiilor francofone. Aceasta prevede că: „proporția substanțială de opere muzicale de expresie franceză sau interpretate într-o limbă regională utilizată în Franța trebuie să ajungă la minimum 40% din cântecele de expresie franceză, dintre care cel puțin jumătate provin din noi talente sau producții noi difuzat în timpul orelor semnificative de ascultare de către fiecare dintre serviciile de difuzare a programelor autorizate de Consiliul Superior al Audiovizualului, pentru partea programelor sale compuse din muzică diversă.” Mai mult decât atât, din 2016 s-au adăugat noi prevederi în sprijinul producției muzicale în limbi francofone și a promovării tinerelor talente. Francezii au această nevoie de sprijin a francofoniei tocmai pentru că este vorba și despre țări africane, este vorba și despre Belgia sau Elveția și evident despre Canada. Cotidianul „Le Figaro” nota atunci că 1800 de artiști au făcut front comun pentru apărarea acestor cote dat fiind faptul că „Cotele reprezintă o protecție a ascultătorului împotriva unei forme de asfixiere culturală” și că „Franța este singura țară din Europa în care producțiile locale sunt majoritare. În 2014, din primele 100 de vânzări de albume, 64 au fost interpretate în franceză. Au permis apariția unei generații de artiști în anii 1990 și 2000 ”.

    Un asemenea model de bune practici și de politici publice, până la urmă, ar trebui implementat și în România. În felul acesta s-ar impulsiona în mod evident dezvoltarea industriei muzicale, s-ar însănătoși mediul muzical prin diminuarea corupției, a pirateriei și mai ales s-ar ridica la nivel de lege valori precum etica și echitatea în procesul de promovare, a egalității de șanse și nu în ultimul rând al promovării reale al tinerelor talente, toate acestea ducând până la urmă la exportul de talent românesc muzical în Europa și în lume.
    De ziua radioului așadar cam asta ar fi de dorit, după părerea mea, atât radioului ca atare dar mai ales prin muzică și muzicieni și pentru publicul larg mare iubitor de muzică românească de toate genurile.

pentru mai multe amănunte accesați următoarele link-uri:


https://www.legifrance.gouv.fr/loda/id/LEGITEXT000006068930/


https://www.csa.fr/Reguler/Promotion-de-la-production-audiovisuelle/Les-quotas-de-chansons-a-la-radio

https://www.lefigaro.fr/musique/2016/06/12/03006-20160612ARTFIG00094-1800-artistes-mobilises-pour-defendre-la-chanson-francaise.php



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Râsul-plânsul de la TVR1 de Revelion

Artiștii nimănui

Despre discriminare și lipsa egalității de șanse din muzica românească (1)