duminică, 13 mai 2018

Să ne simtem bine așadar!



Am văzut multe comentarii legate de finala ESC 2018. Mai întăi vreau să spun câte ceva despre prestația trupei The Humans. Din punctul meu de vedere sunt 3 niveluri de analiză. Calitatea muzicală, calitatea spectacolului și lobby-ul. Calitatea muzicală a fost în regulă, atât la nivel componistic cât și la nivel interpretativ, cu alte cuvinte Adi Tetrade și compania și-au făcut treaba foarte bine după părerea mea. Calitatea spectacolului celor 3 minute este un combo și aici intervine producătorul, adică TVR-ul. Dacă intenția ar fi fost aceea de a performa atunci ar fi trebuit o altă echipă. Adică cineva care se pricepe la spectacol și slavă Domnului avem în România și chiar în TVR o grămadă de specialiști. Se pare însă că intenția a fost mai degrabă aceea de a bifa, de a ne mai face niște relații personale pe acolo, o rochie nouă pe banii altora, o excursie în Portugalia că nu se știe cât mai suntem în grații și gata. End of story. „Da dragă, de vină e formația asta, ne făcut de râs, zău așa...” Iar în privința lobby-ului, zero barat. Iarăși, sunt specialiști în treaba asta. Nu merge altfel. Dacă vrem să facem o treabă bună. Dacă vrem doar să bifăm și să facem poze la Lisboa să le arătăm nepoților sigur e ok. Dar atunci să nu ne mai mirăm. Părerea mea despre Netta Barzilai am exprimat-o mai puțin academic acum câteva zile. Este muzicăcomercială. Până și acest concept s-a deteriorat. Lumea în general s-a deteriorat. E o mare distanță între Obama și Trump așa cum e o mare distanță între Take Ionescu și Viorica Dăncilă. Chiar și între Adrian Năstase și doamna „he-he” premier. Și sunt câteva exemple. Așa cum e o mare diferență între Yellow Submarine și Gangnam style. Sunt multe întrebări. Asta vrea publicul? Se pare că da. Atunci s-o dăm pe ursărie cum zice un domn la radio Zu. Aplauze. Restul de expirați ca mine o să ne îmbulizăm și mai tare. Cu prostiile noastre muzicale din secolul trecut, aceiași muzică de care nu ne mai plictisim dracului odată sau descoperind precursori actuali ai acelei muzici, valoroși doar pentru noi, promovați de radiouri de scară de bloc. Cauza principală este după părerea mea această mare săgeată în jos, sau acest arc decrescent, nu politica, nu altceva. Omul de acasă care votează are alte repere sau n-are repere. Pentru cei mai mulți, democratic vorbind, muzica e aia pe care se dansează, se bea, se simte bine. Așa că hai să ne simtem bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu