sâmbătă, 21 octombrie 2017

Vrem o țară ca afară ?


Tot revin în media, dar și de pe la oameni și ne trec pe la urechi, tot felul de fraze: “Toți politicienii fură” sau “N-avem ce să facem, asta e, suntem prea mici” sau “Ei cu ale lor, noi cu ale noastre”.
Apoi e tema asta cu votul. Că unii n-au ieșit la vot sau dimpotrivă că dacă ieșeau toți la vot era și mai rău. După parerea mea mulți oameni nu votează pentru că nu le pasă, pur și simplu. Sunt de condamnat? Nu. Anul trecut oamenii nu s-au dus la vot în mare parte pentru că nu au avut cu cine să voteze. USR este ceva ce multă lume nu înțelege, eu care i-am votat nu prea înțeleg ce se va alege de oamenii ăștia. PNL nu a vrut să fie votat. Eu sunt convins de asta. Eu i-am pus deja la capitolul greșeli intenționate. Oamenii lor din teritoriu n-au făcut mai nimic în campanie. Nici nu prea aveau de ce. Decât să mergi cu troleibuzul și să faci o oră mai bine iei metroul și faci douăzeci de minute, chiar dacă ai fobie de subteran. Atunci cine a mai rămas în afară de partidele personale (Basescu, Tăriceanu), sau veșnicul UDMR? Mai nimic, în afară de PSD și mașinăria lui.
Mai întâi că oamenii ăștia din PSD, care sunt acum la butoane, sunt cei mai slabi politicieni din istoria acestui partid, asta pentru că Liviu Dragnea este un om limitat, ca să mă exprim elegant care și-a atras în mod evident oameni ca el. Accidente de genul Daea la agricultură sau Pop la educație sau Stănescu la dezvoltare vor costa cu vârf și îndesat statul român pe termen mediu. La fel Olguța Vasilescu sau Carmen Dan. Ce să mai vorbim de Eugen Nicolicea, Șerban Nicolae sau Codrin Ștefănescu? Cred că Ioan Rus sau Vasile Pușcaș sau chiar Adrian Năstase sun oripilați în sinea lor.
Apoi că oamenii ăștia nu au timp de România, de probleme publice, n-au timp să facă administrație. Gândiți-vă logic. Ei au investit ca să ajungă în funcții. Zeci, sute sau chiar milioane de euro. Mai întâi că gașca trebuie alimentată și îmi închipui că zilnic trebuie să  “producă” fiecare în interesul Găștii, fie la nivel local, fie la nivel național. După aia trebuie să producă și pentru ei. Au investit, trebuie să își acopere investiția și să facă profit. SRL-ul “ lor personal nu durează mai mult de patru ani. E ca un plan de afaceri. Îți mănâncă resurse și mai ales timp. Ăsta e unul din motive pentru care, de exemplu, de multe ori vedeți bancile parlamentului goale. Băieții și fetele sunt la vânătoare. Cum să aibă timp pentru spitale, sau autostrăzi? Când sa mai stea să gândească politici administrative sau politici externe? După aia, fiecare parlamentar, fiecare ministru, fiecare secretar de stat, fiecare director, primar, președinte de consiliu județean, fiecare prefect, consilier și ce mai sunt ei, au fiecare clubul lor de sinecuriști, au fiecare oamenii lor pe care i-au plasat în slujbe, evident la stat, care primesc salarii și tot felul de avantaje tocmai pentru că sunt pe lista lui x sau a lui y. Familiile lor trăiesc de pe urma acestor înțelegeri subterane, a acestor pile, relații, cunoștințe (adică a acelui PCR prezent dintotdeauna în societatea românească). Fix la fel și cu clientela formată din firmele private care căpușează economic statul român. De aici armata pesedistă care este atât de disciplinată, atât de loială. De aici imunitatea la minciună și furt. De aici dezinteresul către moralitate și etică. De aici respingerea tuturor încercărilor de infiltrare din afară. Cine sunt cei din afară? Păi mai întâi mulțimea neafiliată. A “fraierilor” fără relații. A celor care critică sistemul, acest sistem. De aici și construcția manipulatorie care spune că ăștia sunt sorosiști, vânduți străinilor, că ei nu înțeleg ș.a.m.d.Cunoașteți toată povestea. Apoi e străinătatea, ambasadele, serviciile. Reflexul comunicării ceaușiste privind “serviciili” e reluat și așezat adânc în mentalul clienților. Toți acești clienți pesede fie ca sunt șefi sau șefuleți comunică și influențează o altă și mult mai mare masă de manevră. Aceea a oamenilor mai puțin sau deloc informați care constată că atât doamna secretară de la primărie, cât și ruda care e consilier sau director de școală spun acelați lucru ca domnul Gâdea de la Antena 3, sau ca domnul Liviu Dragnea la România tv. Și-atunci e absolut normal să crezi cu toată ființa ta că ăsta este adevărul. Că PSD-ul este garantul pensiei sau salariului tău și că ceilalți sunt o grămadă de golani, de troglodiți, niște ciudați de la București sau de oriunde care nu îți dau încredere și pâine. Întotdeauna diferența o va face comunitatea locală. Acei zeci de ani de relații între oameni care se știu foarte bine între ei și care trăiesc, în marea lor majoritate pe sistemul – îmi dai și tu că mâine o să-ți dau și eu -  sau – o mână spală pe alta-, servicii și contra-servicii, relații de tot felul în care e aproape imposibil să te vâri, să te infiltrezi sau să le influențezi. Au ei interesul să facă autostrăzi, sau spitale, școli, grădinițe, etc.? Au ei interesul să acceseze fonduri europene? Da, cu condiția ca business-ul lor să fie alimentat, atât la nivel de gașcă cât și la nivel personal. Nu, dacă nu le iese nimic. Aici nu e vorba de prostie sau incompetență. E vorba doar de alte interese, altă modalitate de lucru.E limpede faptul că un politician proaspăt, neimplicat în acest sistem, are toate șansele să eșueze lamentabil sau să trăncănească inutil pentru niște urechi surde. Acele urechi surde preiau integral comunicările venite de la șefu”, oricare ar fi acela, refuză să le treacă prin sita proprie, nu au acest interes și spun pe gură fix același lucru pe care l-au auzit și învățat temeinic, în prealabil. De aici și “corul” de un unison covârșitor în comunicare pe care îl auzim în fiecare zi începând de la vlădica până la opinca pesedistă.  Liviu Dragnea când se referă la români se gândește la acești români. De fapt, la românii lor, aceia care depind de ei fie clientelar, fie captiv, iar aceștia nu sunt puțini. Dacă PNL spre exemplu (sau PNL-PDL) vor reuși la viitoarele alegeri să adune mai multe voturi o vor face fix în aceiași manieră. În același context și cu aceleași caracteristici, iar asta nu se numește opoziție ci “au plecat ai noștrii, au venit ai noștrii. Și mai e ceva foarte important. Și anume că istoria se repetă. PSD-ul a pierdut alegerile când a vrut să le piardă. Când evaluările arătau un viitor mai degrabă pierzător decât câștigător. Astfel, din 1990 și până în 1996 au făcut absolut ce au vrut. Nu exista DNA, nu exista gardă financiară (s-a instituit prin 1993 după câte știu), mai ales după 1992 nu prea era opoziție și astfel numai ei au știut ce au făcut în toți acei ani. Vă mai amintiți criza profundă prin care a trecut România în anii 1997-99, cu risc major de incapacitate de plată, cu inflație galopantă și cu prețuri care se schimbau de două ori pe zi? Ca să nu mai vorbim de mineriada lui Cozma sprijinită masiv și discret de ministerul de interne. Nu cumva aceste fenomene au fost generate în toți acei ani de adevărat jaf? Cine a gestionat apoi toate acestea? PNȚCD care , în mod evident a dispărut. Așa cum PNL-ul de azi se scufundă într-o ciorbă portocaliu-pedelistă de aceiași sorginte cu PSD-ul, bașca cu un USL lamentabil la activ. După părerea mea ne-am bucurat extrem de naiv având impresia că Convenția democrata a învins în sfârșit hidra comunistă. De fapt băieții au plecat puțin de acasă ca să vină firma de curățenie să le strângă mizeria și să repare distrugerile lăsate. E foarte posibil în 2020 un troc cu înfometații” de putere și bani de la PNL, mai ales că cineva trebuie să gestioneze și să plătească pe cât posibil, sau nu, toate datoriile care se fac în perioada asta, toate deturnările de fonduri, toată această îngrășare a românilor lui Liviu Dragnea, pornind de la Vasilescu, Dan, Nicolicea și până la paznicul de la Teldrum sau șoferul lui Tăriceanu. Voi merge și voi vota împotriva lor pentru că 14 ani nu am mai votat din lehamite. Acum însă voi înlocui lehamitea cu împăcarea tristă care îmi arată cu subiect și predicat că în această țară nu va fi niciodată altfel, adică va fi un capitalism de fațadă, așa cum a fost și un comunism de fațadă, ca va fi o economie de cumetrie și nu o reală economie concurențială, că în locul unui patriotism decent și lucid preferăm petarde dacomaniace și elucubrații naive despre primordialitatea poporului român în galaxie, iar în locul eticii și moralei, în locul bunului simț și al interesului public suntem în prea marea noastră majoritate suporterii toleranței exagerate la minciună și furt, suntem mai degrabă înclinați spre abordări ocolitoare de legi și de promovare a micilor înțelegeri, adică în ansamblu suficient de neserioși și suficient de superficiali față de modele împământenite mai la vest, cele care fac diferența atunci când spunem ca “vrem o țară ca afară”. De fapt vrem o țară ca afară dar fără dorința și putința de a schimba ceva. Pe de altă parte sunt conștient că suntem mai mulți ăștia care gândim și țipăm la fel, doar că suntem încă prea puțini. Voi gândi și voi țipa în continuare fără speranța că voi putea schimba ceva în mod real. De un singur lucru sunt convins pentru că istoria se repetă. Schimbarea cu adevărat, ne place sau nu, va veni tot din afară (că tot vrem o țară ca afară), așa cum s-a întmplat la 1859, la 1877, la 1918, la 1947 sau 1989. Semne că urmează o nouă bornă de genul acesta pentru România ar fi. Vom vedea... Până atunci rămâne întrebarea: Vrem o țară ca afară? Eu zic că nu vrem și nici nu putem...

marți, 10 octombrie 2017

Răul cel mai mic




Asistăm în continuare la un circ politic(doar la vedere) care ascunde în spatele lui printre multiple ițe neștiute în spațiul public(pentru că e clar faptul că primim DOAR informație “mestecată” adică se dă afară, în public, doar ceea ce este analizat minuțios sau se zvonește astfel încât să se distragă atenția de la esențial) o realitate clară și greu de digerat și anume aceea a amatorismului grav și a dezinteresului aproape total față de binele public în exercitarea atribuțiilor de conducere din România.De ce ar fi interesant pentru mine razboiul intern dintre pesediști? De ce trebuie să mă gandesc ca Iliescu, Năstase, Geoană sau Ponta sunt mai buni decât Dragnea, Grindeanu, Tudose, Ștefănescu, Nicolicea? De ce ar trebui să mă bucur că pesedeul va reuși să-l dea pe Dragnea jos sau nu? De ce ar trebui să-l aplaud pe Cosmin Gușă cu toată șleahta lui de “învârtiți” în frunte cu Rareș Bogdan și să-i huidui p-ăilalți ai lui Voiculescu cu Gâdea și Badea? Nu cumva toți sunt o apă și-un pământ? Pe vremuri era o linie de demarcație evidentă între calea Victoriei și Ferentari. Nici unii și nici alții nu o treceau. Ferentariul cu cuțitarii și pastramagii lui și calea Victoriei cu Marmorosh Blank și Lupeasca ei. Lucrurile erau clare. Acum din păcate, în urma experimentului comunist, Ferentariul a ajuns pe calea Victoriei. Iar cuțitarii și patramagii din pesede fac jocurile de la Capșa, nu de la crâșma din Ferentari din melodia lui Gică Petrescu. Ar trebui să mă bucur că acest grup infracțional organizat mutilează România de 70 de ani prin exploatarea ignoranței și sărăciei cultivate tot de ei în viețile a milioane de amărâți care-i votează și aplaudă de trei generații, căpușând, păcălind și sufocând România în fiecare zi? Pe de altă mă uit și la ceilalți. Peneleii pedelizați, care în teritoriu fac afaceri în continuare, transpartinic, încă suspinând după useleul anti-băsescu, cu un Orban care n-are nici o legătură cu statutul lui de lider politic(alt troglodit), cu partidul Băsescu care ba e, ba nu e, cu Tăriceanu care mi se pare cea mai mare lichea din istoria politică a României sau udemereul cu miros greu de suportat. Am votat USR. Am mai spus-o. Știam că nu sunt și nu vor deveni vreodată un partid, pentru că una e să țipi pe la poarta primăriei în București și alta e să reconstruiești o țară. Președintele Klaus Iohannis practic începe campania electorală. E vizibil deranjat că trebuie să facă asta și nu prea mai poate să călătorească și să facă poze cu diverse persoane marețe, spre satisfacția nepoților. Singura construcție care după părerea mea stă în picioare, cu toate că e mult spus, utopic vorbind, este Dacian Cioloș și România 100. Daaar... ca să citez textul dintr-o reclamă, e puțin, foarte puțin. Așadar doamnelor și domnilor, stimați consumatori, dacă nu cumva sunteți printre cei 200 de români care pleacă în medie în fiecare zi din țărișoară și stați ca mine, ca proștii, să vedeți finalul comediei, aflați, nu că nu ați fi știut, ca vom alege în continuare răul cel mai mic și cum spunea un mare actor deunazi vom muri în comunism. Să nu ne mai lamentăm. Nu avem nici o vină. Răul cel mare e în altă parte. Noi...cu răul cel mic, dar vânjos...

sâmbătă, 7 octombrie 2017

După faptă și răsplată





Întotdeauna discursul naționalist va avea succes atâta vreme cât premizele societații în care se propagă acesta, sunt sărăcia, lipsa de educație, de cultură și în general stabilirea volens-nolens a unei ștachete precare în așteptări, în dorințe și rezultate. Omul est-european și oriental-mijlociu este predispus către un astfel de statut pentru că, primul provine dintr-o experiență social-politică ratată, dintr-o tipologie de societate avortată, iar celălalt este produsul unor mutații istorice profunde, legate de colonialism, de lipsa unor formațiuni statale credibile și sănătoase, ori din contră, a unor state profund dictatoriale, în care, foarte interesant, omul, material vorbind, o putea duce chiar bine. Pentru omul occidental, cel care aparține civilizatiei atlantice, (civilizație din care, oricat ne-am stradui, nu facem parte decât in mică masură, atat geografic dar mai ales mental)acest tip de zbateri sociale nu s-au întâmplat decât pe alți parametrii, (războaie religioase, de care și ceilalți au avut parte, sau lupte intestine legate de organizarea statală sau de stabilirea unor ierarhii)iar ei au avut timp ca sa zic așa să se dezvolte, să construiască civilizație, cultură și mai ales să își educe propriile popoare, au avut timp vreme de mai multe secole să primenească mentalul colectiv și să-l conducă spre forma actuala a societaților occidentale de astazi, toate acestea însă bazate pe exploatarea resurselor de tot felul din lumile stăpânite, America latină, Africa, o buna parte din Asia. Fără sărăcirea unora nu există îmbogațirea altora. Iar cei sărăciți au fost, sunt și vor fi întotdeauna lipsiți de educație, civilitate și evident de mental colectiv, iar roata istoriei prin volutele sale îi revarsă individual sau colectiv pe aceștia către ceilalți. E exact ca un joc multi-secular potrivit căruia după faptă există și rasplată. Iar dacă faptele menționate mai sus au durat 2-3 sau 400 de ani, acum asistăm la tot felul de răsplăți. Migrații masive dinspre sud spre nord sau dinspre est spre vest, de focare de violență și dezordine socială, de mentalitate anti-occidentală și anti-democratică sau, evident, de manifestări naționaliste, extremiste sau secesioniste. Teama este premiza separării. Lipsa de încredere în capacitățile reale de securitate de orice fel generează marunțirea și diluarea unor organizari sociale sau a unor mentalități colective. În fața insecuritații materiale, spirituale, psihologice natura umană renunță în primul rând la ceea ce pricepe mai puțin și anume la solidaritate, la toleranță sau spirit civic. Unii se separă pentru că au impresia că îi hrănesc pe ceilalți. Alții se separă pentru că se simt umiliți în propria țară, zonă, de o majoritate discreționară, necivilizată și precară moral. În fine, cei mai mulți sunt speriați de globalizare, de mondializare. Să ne înțelegem corect. După parerea mea mondializarea este singura soluție pentru:
- reducerea la minimum posibil a decalajelor între bogați și săraci, iar apoi a dispariției totale a banilor
- reducerea manifestărilor discriminatorii, de orice fel, până la eradicarea lor completă
- desființarea granițelor până la eliminarea statelor naționale prin emanciparea regiunilor și a unui stat federal planetar
- reducerea influenței bisericilor de orice fel asupra diverselor colectivitați, tolerarea oricărei confesiuni și interzicerea promovării urii inter-confesionale.
- promovarea stiințelor așa-zis oculte în sistemul educațional
- promovarea educației și sănătații de calitate pentru toți
- asigurarea prin lege a unui nivel minim de trai oricărei persoane indiferent de contribuția ei in societate
- existența unei singure limbi oficiale pe toată planeta
- automatizarea tuturor muncilor grele
- promovarea libertații individuale ca exponent fundamental al tuturor legilor umane
Teoretic prin mondializare aceste deziderate se doresc atinse și probabil multe altele. Oamenii însă nu sunt familiarizați cu aceste idei și mai ales cu modul lor de aplicare și atunci resping mondializarea, pentru că mulți, mult prea mulți după parerea mea au ales să creadă tot felul de bazaconii. Guverne planetare din umbră, multinaționale care conduc discreționar etc. Toate acestea doar în răul populației. Sau în ideea vreunui experiment și el în nici un caz unul folositor.
Așadar putem spune ca în acest moment trăim într-o lume globalizare vs. naționalism și din păcate în detrimentul evoluției mai rapide a rasei umane naționalismul, fărămițarea, ura inter-etnică, inter-confesională, de orientări sexuale, politice etc. este preponderentă ceea ce ne arată ca omenirea, omul actual nu e pregătit încă sa sară la o altă treaptă de evoluție.