joi, 22 decembrie 2016

Revolutia si lovitura de stat din decembrie 1989, din Romania




Mihail Gorbaciov lua, în 1985, puterea în Uniunea Sovietică, iar la Editura Politică din Bucureşti apărea, cu patru ani înainte de Revoluţia din decembrie, sub coordonarea lui Virgil Măgureanu, cartea "Puterea politica şi sistemul social".
Coautorii celor 288 de pagini erau Ion Iliescu, Vasile Secăreş, Ovidiu Trăsnea, Ioan Mircea Paşcu, Mihai Drăgănescu, Constantin Popovici, Marin Stoian şi Victor Duculescu. Primii şase aveau să fie printre cei care au pus mâna pe putere după fuga lui Ceauşescu, Măgureanu şi Iliescu fiind printre artizanii împuşcării cuplului de dictatori în ziua de Crăciun. În carte se regăsesc termeni care au făcut istorie după Revoluţia furată: "liderul charismatic", "consensul in jurul puterii", "controlul politic".
Suntem dupa 27 de ani de libertate. Acum 27 de ani eram pe strazile Bucurestiului, imbatati de libertatea pe care ne-o inchipuiam. Era inca traita din plin inconstienta lipsei de informatii si naivitatea schimbarii si aducerea instantanee a occidentului pe plaiuri mioritice. Asta imi inchipuiam eu cand priveam plecarea elicopetruluii de pe sediul comitetului central.
Cateva puncte merita reamintite:
1. Incluse intr-un context mai larg de stopare a experimentului comunist si de desfiintare a acestui sistem care s-a dovedit falimentar economic si social, dupa 7 decenii de experimentare pe sute de milioane de oameni. Neintamplatoare venirea la putere a lui Ronald Reagan si mai apoi a lui George Bush, a papei Ioan Paul al II-lea(fost cardinal, de origine poloneza, adica venit din tara in care se asezase déjà prima miscare serioasa impotriva sistemului) si nu in ultimul rand “netezirea” venirii la putere a lui Mihail Gorbaciov in fruntea URSS, netezire creata de Iuri Andropov si el deasemenea, pentru scurta vreme la sefia URSS dar si seful KGB-ului in perioada revolutiei ungare, la Budapesta in 1956, intamplator sau nu.. Acestia fiind artizanii principali ai schimbarii care a inceput prin miscarea Solidaritatea din Polonia si care s-a incheiat, ca proces, cu desfiintarea din 1991 a URSS, practic procesul a durat vreo 12 ani si a culminat in 1989. Acum este absolut evident pentru toata lumea ca a fost un plan. Asa cum tot un plan a fost acela de instaurare a comunismului.
2. Evenimentele din Romania, mai exact de la Iasi, Timisoara, Bucuresti, Sibiu si Cluj, declansate, intretinute si duse la bun sfarsit prin mecanism invatate in scolile serviciilor secrete:
Controlul general al intregii operatiuni a fost dat in responsabilitatea serviciilor secrete rusesti, mai exact pe mana GRU, serviciile secrete militare, evident cu acordul american si al aliatilor acestora.
Au colaborat deasemenea si elemente ale serviciilor secrete unguresti si sarbesti si probabil si al altor servicii, probabil cel francez, oricum mai putin implicat.
Metoda a fost una standard. Infiltrare masiva, diversiune la multe niveluri incepand din strada si pana la parghiile puterii, precum si manipulare prin mijloace specifice, simulatoare, practica de strada, manipulare prin radio si mai ales prin tv,iarasi, dupa un plan bine stabilit.
Intr-o majoritate covarsitoare, atitudine “non-combat” din partea serviciilor secrete romanesti fie cele militare sau ale securitatii, foarte important, lasand astfel spatiul liber de lucru pentru colegii straini. Existenta unui plan cunoscut doar de palierele inalte de raspundere de la nivelul armatei si securitatii si aplicarea lui incepand din dimineata zilei de 22 decembrie cand au fost “lasati” sa iasa in strada oamenii de pe marile platforme industriale atat din Bucuresti cat si din tara. Evident si existenta planului de dinainte. O persoana foarte importanta dupa parerea mea a fost in acest context generalul Stanculescu cel care de fapt a urcat pe cei doi Ceausesti in elicopter tinandu-i astfel sub control (sau arestandu-i de fapt, poate fi un sinonim) astfel preluand puterea vreme de cateva ore si predand puterea mai apoi lui Ion Iliescu cel care, déjà era stabilit, de fapt, sa devina varful noii puteri instalate. Ceausescu Nicolae a fost tradat de institutiile de forta iar ordinele de stopare si distrugere a demonstratiilor de la Timisoara dar mai ales de la Bucuresti nu au fost executate conform ordinelor. A fost evidenta fractura intre activul de partid in cea mai mare parte loial lui Ceausescu si o mare parte a activului din armata si securitate care nu a executat intr-o mare masura ordinele.
3. A fost o revolutie, o lovitura de stat si o schimbare de regim cu un larg ajutor venit din strainatate. A fost o revolutie pentru ca multi oameni au fost in strada si au protestat. Ei nu ieseau insa in strada daca nu isi dadeau concursul profesionistii in ale diversiunii si manipularii si nu isi dadeau concursul si ceilalti din interior care au lasat, discret ca aceste lucruri sa se poata intampla. A fost o lovitura de stat ptr ca a reiesit in mod logic si planul prestabilit si “actorii” externi dar si interni si faptul ca tot aparatul represiv creat, l-a parasit, in marea lui majoritate, pe Ceusescu. A fost o schimbare de regim stabilita de marile puteri care au vrut sa incheie socotelile cu experienta societatii socialiste nu numai in Romania, dar si in intreaga Europa.
4. Au murit aproape 1000 de oameni iar acest lucru este obligatoriu de lamurit. In ultima vreme s-au facut pasi importanti, a trebuit sa treaca 27 de ani. Va fi cu adevarat lamurit cand toate aspectele legate de aceste evenimente vor fi in totalitate desecretizate. O desecretizare totala nu va fi posibila mai devreme de 50 de ani, se pare. Implicatiile sunt multe, complicate si cu siguranta neasteptate, dar ceea ce este evident, este faptul ca daca vreme de 27 de ani nu s-a putut trage linie si nu s-a putut afirma o concluzie finala despre tot acest complex de fapte si situatii care a fost revolutia romana din 1989 este foarte clar ca lucrurile sunt mult mai complicate si mai grele pana la urma decat se poate crede, cel putin pentru acest moment. Eu vad, daca imi este permisa comparatia, dosarul revolutiei romane ca si dosarul asasinarii presedintelui Kennedy, de exemplu. Dar sunt convins ca la un moment dat cand toate “problemele” se vor “stinge” ca se va spune cu subiect si predicat ce s-a intamplat atunci, intr-un document complet si mai ales oficial. E posibil insa, sa nu traim asta decat, poate, peste alti 25 de ani.
5. A fost drama, mai mica sau mai mare a zeci de mii de oameni, intr-un fel sau altul, iar asta este un aspect foarte important. Frustrarea determinata de nedreptati, minciuni, manipulari si false interpretari ulterioare este iarasi un aspect foarte important. A scoate din ecuatie mentalul si emotionalul colectiv sau individual ar fi o mare eroare. Problema cea mai mare in acest context este aceea ca dramele si frustrarile reale si evidente vin in contradictie profunda cu aspectele legate de siguranta nationala a tuturor statelor implicate in acest proces intamplat in Romania lui decembrie 1989 si cred ca, de fapt rezolvarea tuturor problemelor si raspunsul multor intrebari vor veni atunci cand aceasta contradictie se va rezolva intr-un fel sau altul. Din acest motiv cred ca tipul de raspundere necesar unei astfel de abordari si rezolvari, dupa parerea mea este peste nivelul de autoritate a Romaniei din simplul motiv ca Romania nu a facut singura acest lucru. De fapt, a cam fost luata pe faras si in 89'si mai tarziu odta cu intrarea in NATO si Uniunea europeana
Sa nu uitam sa plangem mortii, sa ne uitam cu respect catre cei care au suferit si bine ar fi sa ne manifestam clar impotriva tuturor celor care au profitat de pe urma revolutiei romane. Tot ceea ce este extraordinar dupa parerea mea este faptul ca sunt oameni care, iata, au ajuns la 30 de ani si care stiu despre comunism si Ceuasescu doar din povesti, filme sau carti. Iar asta este cel mai mare castig al lor pe care l-au primit in dar peste timp si peste generatii de la cei care au murit sau au suferit atunci. Iar asta este peste sigurante nationale, secrete de stat, politica si vremuri. Este marea victorie de atunci, de fapt.

luni, 12 decembrie 2016

Cu ce vine in desaga santa Klaus?


S-au incheiat alegerile. Acum incepe negocierea. Cateva ganduri. Mai intai, ceea ce este absolut evident este scorul obtinut de PSD. Niciodata in istorie, din 1992 incoace, nu a  obtinut aproape 50% din voturi. Asta inseamna ceva. Inseamna in primul rand faptul ca romanul, mai intai de toate este conservator. Nu ii plac schimbarile si nici oamenii noi, de fapt. Toata aceasta campanie de media cu oameni noi a fost in mare parte inutila. Apoi, romanul inca este sensibil la promisiuni, care, chiar daca nu vor fi tinute, lui, romanului ii face placere sa le auda. Pentru el nici treaba asta cu penalii, condamnati samd, nu are vreo mare importanta: "Ei si? Toti fura!". Pana la urma oricine vine la putere e firesc sa fure. Furatul din banii publici e un fapt permis in logica celor mai multi dintre co-nationali. Furatul nu e, astfel, o mare scofala si am vazut asta in mai multe randuri in ultimii ani.

Romanul este, asadar, tolerant cu cel care fura, dar si cu cel care minte. E ca o joaca pentru el sau, in cel mai bun caz, ca o fatalitate. PSD-ul a facut cel mai important scor din ultimii 25 de ani, asa cum spuneam si l-a facut din cel putin trei motive: primul este acela ca PNL-ul a avut cea mai penibila prestatie din ultima vreme si ma refer de la momentul alegerii lui Klaus Johannis si pana acum. Au reusit practic intr-un mod halucinant sa devina cei mai buni agenti electorali  ai PSD-ului. Cu tot circul si cu toata prestatia lamentabila din aceasta campanie, cu comunicarea foarte slaba si total gresita, cu balbaielile incalificabile de la locale samd, au reusit sa se discrediteze suficient de mult astfel incat sa piarda "valul" de la prezidentiale si sa devina poate cel mai redutabil agent electoral al PSD-ului, asa cum spuneam.
Apoi, trebuie sa recunosc, ca retorica lui Liviu Dragnea a prins la populatie. Omul a venit, inginereste si a prezentat un program, pe care l-a explicat si pe care, cel putin teoretic la pus sub semnul posibilului. Iar in a treilea rand se dovedeste inca odata, nu pentru ca mai era nevoie, ca in materie de politica romaneasca, PSD-ul, urmasul PDSR-ului si urmasul-urmasului FSN-ului, respectiv PCR-ului stie sa faca politica, il intelege cel mai bine pe roman, in marea lui majoritate si dovedeste ca organizarea teritoriala si detinerea unor oameni destoinici si mai ales disciplinati sunt caile simple dar drepte catre victorie in alegeri. Nu imi face nici o placere sa constat aceste lucruri dar n-am cum sa nu le observ. In ceea ce priveste PNL-ul mie nu mi se pare ca a repurtat o infrangere zdrobitoare. Asta cu infrangerea zdrobitoare este probabil raportata la sansele pe care le-a avut in ultimii ani de a se aseza ca o forta adevarata, care sa conteze in lupta cu PSD-ul. Dar daca ne uitam la cifrele istorice repurtate de PNL lucrurile sunt cel putin comparabile. Problema de fond a PNL-ului, dupa parerea mea este, mai intai, faptul ca e aproape "inghitit" de PDL si mi se pare ca, de fapt, PNL-ul acela istoric, nu mai exista si apoi ca nu mai are resurse umane sau cel putin asa pare. Ca actuala conducere va fi inlocuita este absolut evident. Problema care se pune este ce vor pune in loc si cum vor reusi sa devina totusi o forta care sa fie in stare sa se bata cu PSD-ul, singura forta dealtfel care poate face asta in Romania in urmatorii ani. Daca totusi imi amintesc, insa de USL atunci mintea mea se incurca pentru ca daca vor astepta in continuare niste firmituri de la PSD, asa cum face Tariceanu de exemplu vor condamna o istorie de 150 de ani a singurului partid istoric, in viata, din Romania, vor condamna numele familiei Bratianu, iar asta mi se pare cea mai grava problema, nu numai a PNL-ului dar si a Romaniei si a romanilor pana la urma. Cu USR-ul nu pot fi decat subiectiv pentru ca l-am votat stiind ca nu va trece de 10 %. Cu toate astea e o mare bucurie sa vad ca sunt 2 milioane de oameni care gandesc la fel ca mine in Romania. Nicusor Dan, in 2004 era un cvasi-necunoscut. A crescut constant. Acum are posibilitatea sa isi aseze partidul in postura de posibila principala forta politica a dreptei din Romania. Asta este sansa lui Nicusor Dan in urmatorii 10 ani. Daca v-a reusi se va vedea din ianuarie in parlament si se va vedea mai ales in 2020. Singura lui problema este, poate, sa nu fie aceasta "caciula" prea mare pentru el. Vom vedea. In rest nu prea am ce sa spun. Tariceanu, UDMR-ul, Basescu sunt niste entitati care vor popula in mod inutil parlamentul Romaniei. De fapt sunt partide personale, adica "umbrele" pentru lideri si nimic  altceva. In final o concluzie. Pana la urma asta e Romania, astia sunt romanii. De fapt, au votat vreo 50% pentru ca, de fapt, sunt vreo 14 milioane de oameni cu drept de vot si nu 16. O jumatate dintre noi sunt ori mult prea superficiali, ori total dezinteresati, ori suficient de scarbiti de politica si din aceste motive nu voteaza si nu vor vota niciodata. Rezultatele istorice, de asemenea arata acest lucru. Dreapta romaneasca niciodata nu a facut un scor mai mare decat stanga. Romanii in marea lor majoritate sunt de stanga. Acel "bloc de gheata" amintit de Cristian Tudor Popescu, mostenit de pe vremea lui Ceausescu inca nu s-a topit si nu se va topi curand. Romanii nu iau in serios politica, pentru marea lor majoritate politica este alta decat ceea ce fac baietii in cravata si costum. E doar descurcareala. E doar smecherie. E doar vrajeala. E doar, in cel mai rasarit caz, oportunism, mincuna si hotie. Romanii, in general, nu prea au orientari de stanga sau de dreapta si mai ales sunt foarte conservatori. E foarte posibil ca Liviu Dragnea sa fie urmatorul prim-ministru al Romaniei. Este totusi condamnat definitiv. In urechile cancelariilor europene si americane  asta nu suna deloc bine. In urechile romanilor asta suna total diferit. Iar din aceasta dilema nu putem iesi, vorba lui nenea Iancu... Asadar deocamdata, asteptam "cadourile" de la santa Klaus.

joi, 1 decembrie 2016

Romania mea


Despre patriotism nu se vorbeste. Asa cred eu si acum incalc aceasta regula. Spun ca nu se vorbeste pentru ca este un sentiment foarte intim. Patriotica este familia, patriotici sunt copii si parintii. Patriotica este intalnirea cu baietii la un meci si la o bere sau la un gratar, afara...Patriotica este munca de fiecare zi, lupta de fiece zi in care te zbati sa iti indepinesti menirea sau visurile, sa iti indeplinesti misiunea sau dorintele. Patriotica este sarbatoarea botezului sau a nuntii, precum si ritualul trecerii in nefiinta. Patriotic, cred, este chiar Tatal nostru, asa cum patriotic este ce face medicul sau profesorul, pompierul sau pilotul. Patriotism este atunci cand vrei sa iti fie bine, cu demnitate, smerenie si buna credinta. Tara este un rezultat al sumei tipurilor de patriotisme pe care le purtam fiecare in suflet. Daca te doare la trei metri in spate despre treaba asta, sau te bati cu pumnul in piept, dar de fapt, acasa, cand te uiti in oglinda, singur in baie, zambesti ironic, inchipuindu-ti ca i-ai pacalit pe fraieri, daca crezi ca doar steagurile, popii, moastele si respectul fata de niste strabuni pe care nu ii stii prea bine este patriotism te indemn sa fii mai atent. Daca nu vrei nu e nici o problema, doar, nu te inghesui sa primesti. Nu zbiera, plangandu-te. Nu critica si nu infiera. Nici o mare personalitate nu s-a autodeclarat patriot, ba mai mult, nici nu le-a trecut prin cap sa se proclame astfel. Ma gandesc la Ghandi sau la Ivan Patzaichin. Ma gandesc la Paulescu sau la Mandela. Patriotica, pana la urma este intreaga noastra viata, in primul rand pentru ca orice am face si oriunde am fi, tot romani ramanem. Din aceasta cauza nu poti vorbi despre patriotism, nu te poti bate cu pumnul in piept cu asta, pentru ca tara suntem noi, iar patriotismul este ca o respiratie. Nu poti vorbi despre ea, dar este fundamentala.