miercuri, 23 decembrie 2015

Din nou impreuna cu Iris simfonic dupa 15 ani





Textul care urmeaza a aparut intr-un articol al lui Alex Revenco, din octombrie 2009, despre un eveniment care se intampla in octombrie 2000. Iris Athenaeum.
Acum in decembrie 2015, dupa reeditarea de la sala Palatului din 22 decembrie si in preambulul unui prezentari despre aceasta din urma mi se pare interesant sa readuc acest text din care reiese starea de atunci, care practic s-a transpus aproape identic acum, dupa 15 ani.

5.10.2009 00:00

AMINTIRI DESPRE IRIS ATHENAEUM


5 octombrie 2009
Othello a fost liantul
Autor: ALEX REVENCO

Florentin Milcoff a făcut orchestraţia, el ştia ambele "dialecte" muzicale. Şi al celor din orchestra simfonică şi al celor de la Iris. Iată ce spune Florentin despre concertul de la Sala Palatului şi turneele ce au urmat: "În mai puţin de o lună se împlinesc nouă ani de la acel eveniment... au fost puţine momente speciale în viaţa mea, iar acela în întregul lui a fost un moment special... nu făcusem nici unul aşa ceva.


A venit colegul meu Mihai Godoroja să mă întrebe dacă nu vreau să mă ocup de aranjamentul muzical pentru o orchestră simfonică ce urma să cânte împreună cu Iris. De Iris începusem să mă apropii din 1999 când am colaborat la albumul «Iris 2000». Când am aflat că urma să fac orchestraţia am avut sentimente contradictorii: unul era o imensă provocare, iar altul ceva aproape de blocaj... nu îmi era străin domeniul, dar, practic, era pentru prima oară când trebuia să scriu «pe bune» pentru o orchestră de 80 de persoane, başca să scriu şi o uvertură. «Cum să sune uvertura?», întrebam în stânga şi în dreapta, «să sune... nu ştiu... las' că ştii tu mai bine». Am hotărât până la urmă sa fie o poveste «pe scurt» a «corabiei cu pânze» sau a «trenului fără naş» care se numeşte Iris. Înainte de toate, o mică poveste... la Casa de cultură a Sectorului 4,  în primăvara lui 1983 cântam într-o trupă rock, una din cele 20.183 de trupe care s-au născut şi au murit aproape instantaneu de când se cântă cu chitare în România. Seara însă a fost închisă de Iris. Am rămas cu toţii... Mă uitam la Cristi ca la un extraterestru... Probabil că sunteţi tentaţi să mă întrebaţi dacă mă gândeam atunci că am să ajung să cânt cu Cristi?... Ei bine nu mă gândeam...

SENTIMENTUL DE ZID
Am început repetiţiile «simulate» cu Iris... Simulatorul de orchestră era un calculator cu aranjamentul orchestral redat pe boxe peste care cânta Iris... a mers destul de bine treaba... apoi în partea cealaltă cu orchestra simfonică... toate bune şi frumoase până s-au întâlnit la Teatrul Masca pentru repetiţii comune. Au fost ca să zic aşa două momente de blocaj: unul, atunci când Nelu a «dat beţe» şi Iris a început să cânte, iar orchestra împreună cu dirijorul au rămas ca la dentist, fără să scoată un sunet, iar altul, atunci când Traian, dirijorul orchestrei a spus tuturor: «Bun... haideţi acum să reluăm de la măsura 35... unu, doi, trei» şi... orchestra a început să cânte, dar de data asta băieţii de la Iris zâmbeau şi erau nedumeriţi... Am inţeles că eu trebuia să fiu liantul dintre ei, deoarece eu ştiam ambele «dialecte» muzicale: cel al orchestrei simfonice şi cel rock, de la Iris. Treaba a început să funcţioneze, ba mai mult unii instrumentişti din orchestră îmi spuneau: «Auzi, moşule... înainte mie nu-mi plăceau rockerii ăştia de la Iris, dar acum parcă simt altfel muzica lor, îmi place!»... Spectacolul de la Sala Palatului ce să zic,... n-am ce să spun... a fost cel mai frumos spectacol din viaţa mea trăit vreodată pe scenă şi vă rog să mă credeţi că în peste 25 de ani de activitate am cântat pe unde nici nu vă trece prin cap, dar acel spectacol din 27 octombrie 2000 a fost unul din momentele în care m-am simţit cu adevărat artist pe scenă. E un spectacol în sine să cânţi cu Iris pe scenă, mie mi-au dat sentimentul de zid, iar Cristi are pur şi simplu har de la Dumnezeu. Sunt foarte puţini artişti în România care au har, dar el este unul dintre ei. În acea seară, sala a fost principalul artist, a fost un public absolut extraordinar care a cântat nonstop, a aplaudat, a fluierat şi a ţipat, atmosfera a fost absolut incendiară. Au urmat apoi două turnee, "Iris Athenaeum" şi Iris Digital Athenaeum, în 2000 şi 2001".

"A fost cel mai frumos spectacol din viaţa mea trăit vreodată pe scenă şi vă rog să mă credeţi că în peste 25 de ani de activitate am cântat pe unde nici nu vă trece prin cap, dar acel spectacol din 27 octombrie 2000 a fost unul din momentele în care m-am simţit cu adevărat artist pe scenă."
Florentin Milcof 

Iris - Athenaeum (live) - Vol. 1
Zone Records
2000


1.    Uvertura (varianta de studio)
2.    Trenul fara nas
3.    Ultimul mic dejun al lui Bon
4.    Vis pierdut
5.    Floare de Iris
6.    Baby
7.    Ultima toamna
8.    Soldier Of Fortune
9.    Nu vor / Somn bizar
10.                 Adagio
11.                 Somn bizar
12.                 De vei pleca (varianta TV - acustica)

(1) - Compozitie: C. Minculescu, N. Dumitrescu, Boro, Valter Popa, Adrian Ilie, 
M. Godoroja, 'Othello' Fl. Milcoff; Orchestratie si interpretare: 'Othello' Fl. Milcoff

(2) - Compozitie: M. Popescu; Text: A. Paunescu / Cristi Minculescu: vocal; 
Nelu Dumitrescu: tobe; Boro: bas; Valter Popa: ghitara electrica; 
Symphonic Light Orchestra (Traian Ichim: dirijor; Othello: grand piano; 
Adrian Fundescu: clape)

(3) - Compozitie: Boro, V. Popa, M. Godoroja; 
Text: M. Godoroja / Cristi Minculescu: vocal; Nelu Dumitrescu: tobe; Boro: bas; 
Valter Popa: ghitara electrica; Symphonic Light Orchestra (Traian Ichim: dirijor; 
Othello: grand piano; Adrian Fundescu: clape)

(4) - Compozitie: C. Minculescu; 
Text: C. Minculescu, M. Godoroja / Cristi Minculescu: vocal; 
Valter Popa: ghitara electrica

(5) - Compozitie: C. Minculescu; Text: C. Minculescu / Cristi Minculescu: vocal; 
Nelu Dumitrescu: tobe; Boro: bas; Valter Popa: ghitara electrica si acustica; 
Ionut Bogdan stefanescu: flaut; Symphonic Light Orchestra (Traian Ichim: dirijor; 
Othello: grand piano; Adrian Fundescu: clape)

(6) - Compozitie: C. Minculescu; Text: C. Minculescu / Felicia Filip: vocal; 
Cristi Minculescu: vocal; Nelu Dumitrescu: tobe; Boro: bas; 
Valter Popa: ghitara electrica si acustica; 
Symphonic Light Orchestra (Traian Ichim: dirijor; Othello: grand piano;
 Adrian Fundescu: clape)

(7) - Compozitie: M. Alexandru; Text: C. Minculescu / Felicia Filip: vocal;
 Cristi Minculescu: vocal; Valter Popa: ghitara acustica; 
Mihai Alexandru: ghitara acustica

(8) - Compozitie: R. Blackmore, D. Coverdale; 
Text: D. Coverdale / Cristi Minculescu: vocal; Johnny Raducanu: grand piano

(9) - Compozitie: V. Popa - Boro, M. Godoroja; 
Text: M. Godoroja / Adrian Pintea: recitativ; Valter Popa: ghitara, Roland digital effects

(10) - Compozitie: T. Albinoni / Valter Popa: ghitara, Roland digital effects; 
Adrian Fundescu: clape

(11) - Compozitie: Boro, M. Godoroja; 
Text: M. Godoroja / Cristi Minculescu: vocal; Nelu Dumitrescu: tobe; Boro: bas; 
Valter Popa: ghitara electrica; Symphonic Light Orchestra (Traian Ichim: dirijor; 
Othello: grand piano; Adrian Fundescu: clape)

(12) - Bonus track - Compozitie: D. Coverdale; Text original: D. Coverdale; 
Text adaptat: C. Minculescu, M. Godoroja / Cristi Minculescu: vocal; 
Nelu Dumitrescu: tobe; Boro: bas; Valter Popa: ghitara electrica si acustica; 
Othello: clape

Înregistrari: Sala Palatului, Bucuresti, 27 octombrie 2000 (2-11); 
Sampling studio Gheorghe Emanuel 'Fisa', octombrie 2000 (1); 
Studio Yamaha / Studio 'Pipai' VDV Music, mai 2000 (12)
Te




joi, 17 decembrie 2015

Da ! Eu sunt corupt.


Da. Eu sunt corupt. Cred ca cel mai eficient mod de a cladi o tara civiizata ar fi, evident utopic vorbind, ca toata populatia acestei tari, trecuta de 20 de ani sa accepte in mod voluntar o operatie de resetare. Adica efectiv sa uitam tot ce am fost pana acum si sa o luam de la capat. Da. Eu sunt corupt, pentru ca am dat spaga, pentru ca am acceptat sa cant "la negru" si pentru ca am acceptat in jurul meu si am tacut fiind martorul unor fapte de coruptie. Inainte sa ridicam si sa aruncam piatra ar trebui sa facem cu totii acest exercitiu.
Ce e coruptia? Pai asta inseamna coruptia. Nu numai averi nesfarsite, nu numai fapte si oameni cunoscuti din media care au facut nenumarate grozavii, nu numai lume interlopa, nu numai ce au facut altii, ci ceea ce am facut eu.
Din acest motiv s-a murit vineri seara in clubul Colectiv. Pentru ca ne-am obinuit sa spunem "lasa ca merge si asa" sau "trebuie sa ma descurc" sau "trebuie sa am relatii ca sa reusesc"
M-am saturat sa ma asociez cu tot felul de netrebnici fata de care am o sila nesfarsita doar pentru ca, ba au relatii, ba ma ajuta sa fac aia sau ailalta, ba sa dau spaga la doctor, la politist, la administratia financiara, la organele de control, la portar sau mai stiu eu unde.
M-am saturat sa vad cum unii "premianti" reusesc sa faca lucruri doar pentru ca sunt intr-o gasca, doar pentru ca acea gasca are interese comune, sunt bani murdari la mijloc si iata, daca nu te bagi in sistem "tragi targa pe uscat". Mori cu zile in spital, pierzi banii munciti cu greu intr-o afacere pe care o visai cinstita si frumoasa, iti ingropi visele artistice pentru ca primesti nenumarate usi in nas, daca nu faci parte din sistem.
Ce e sistemul? Pai sistemul este format din oameni de la cele mai inalte scaune pana la nivel de femeie de servici din sistemul bugetar. Toti sunt pusi acolo in primul rand pe criterii politice. Ma votezi, esti membru deci  "mananci". Apoi pe criterii economice. "Dai banu" primesti aprobarea sau "ciosvarta de lins". Am o cunostinta care facea rost de cantari pentru ca suna la un prieten sus pus la ANAF care dadea telefon la clubul x si se facea cantarea. Tare nu? Am o alta cunostinta care dadea doua-trei telefoane si rezolva o sponsorizare: "ïi dai si lui ceva acolo si facem treaba"
Sistemul e format dn oameni care fie ca si-au dorit fie ca au acceptat sa fie in acest sistem si dupa aprecierea mea sunt milioane de astfel de oameni in aceasta tara. Sa nu va "aburiti" zicandu-va ca oul e mai mic si mai putin important decat boul. Marile acte de coruptie incep cu micile acte de coruptie.
Marile acte de coruptie se sprijina pe feluritele si nesfarsitele mici acte de coruptie. Acestea din urma le alimenteaza pe primele. Daca eu traiesc intr-o comunitate de 1000 de oameni din care doar 10 fura, sunt mult mai putin tentat sa fur. Dar daca fura 900 dintre ei atunci ma gandesc, oare nu sunt eu prost ca nu fac ca MAJORITATEA?
S-au vehiculat aseara idei de genul ca cei peste 30 de mii de oameni iesiti in strada in Bucuresti, nu au niste motivatii clare pentru care protesteaza. Trecand peste faptul ca pana si asta poate fi la un moment dat un tip de manipulare eu cred ca s-a iesit in strada si se va mai iesi in strada pentru ca oamenii s-au saturat de un pachet de situatii in care traim de peste 25 de ani:
1. Minciuna generalizata, prin manipulare de toate felurile.
2. Cumetria nationala ca mod de conducere si gestionare a acestei tari.
3. Lipsa totala a celor care ajung intr-o functie publica, oricat de mica sau oricat de mare in manifestarea binelui public, a binelui Colectiv.
4. Lipsa totala de patriotism adevarat a politicienilor de prim rang.
5. Coruptia generalizata la nivelul intregului aparat de stat.
6. Lipsa sperantei indesata ani de-a randul in mentalul colectiv.
7. Ridicarea la rang de virtute a hotiei, minciunii, prostiei si a tuturor tarelor care decurg din acestea.
Domnii si doamnele care se ocupa de politica in tara asta ar trebui, mai intai sa taca. Iar apoi sa faca.
Ce sa faca? Pai sa se faca mai intai curatenie in partide. Toti cei care au furat, se stiu intre ei, toti cei care au "dat la butoane" ar trebui sa plece acasa. Macar o vreme. Cativa ani. Au bani. Se duc in croaziera, in insule, dar sa nu mai faca politica.

Pe de alta parte, vad o gramada de politicieni care nu sunt urmariti sau anchetati care se dau nevinovati, la televizor. Ma intreb, oare, ei nu stiau, ei nu vedeau ce se intampla cu colegii lor, cu sefii lor, cu subalternii lor de la partid? Eu cred ca da. Parerea mea.

miercuri, 16 decembrie 2015

Eu sunt fumator.
Toata discutia asta despre noua lege , cu fumatul sau mai exact cu nefumatul in spatii publice mi se pare frectie la picior de lemn. Mai intai ca era previzibila. De 15 ani circul pe diverse continente si se intampla de mult, prin multe locuri de pe planeta. Apoi, ca sanatatea si oamenii care nu fumeaza trebuiesc protejati, mi se pare de mult un truism. Faptul ca nu au fost protejati pana acum e un lucru grav. Asa cum faptul ca celor care fumeaza, asa iresponsabili si napastuiti cum sunt, ar trebui sa li se ofere, in limita posibilitatilor, o zona civilizata in spatiile publice. Pentru ca am vazut spatii destinate fumatorilor care erau de toata jena. Eu inteleg, pe de alta parte ca se intampla o campanie evidenta impotriva companiilor producatoare de tigarete, deasemenea inteleg si nocivitatea acestui obicei vechi de cateva mii de ani, dar ma gandesc ca n-ar trebui sa fie normal ca la -20 de grade celsius sa ma duc sa fumez afara. Iar pentru cine isi inchipuie ca astfel se va eradica acest flagel ingrozitor care se numeste fumat, spun ca ma indoiesc. Dealtfel intr-o prima faza negustorii o vor resimti la buzunar, iar mai apoi lumea se va resemna , se va obisnui, asa cum ne obisnuim cu toate, intotdeauna. Hai sa nu mai facem din tantar armasar. Intram un pic cate un pic intr-un soi de normalitate a vremurilor actuale. O fi bine, o fi rau, vom vedea. Parerea mea.